…despre fluturi

Fluturii sunt niste fiinte tare dragalase. Se intalnesc pe petale de margarete si isi impartasesc vrute si nevrute. Zboara liber de pe o petala pe alta si atunci cand ajung pe petala lor preferata, dau veseli din aripi si din antene.

Sunt tare frumosi si guralivi, atunci cand se simt in largul lor. Sunt plimbareti si au un real talent narativ. Daca stai sa ii asculti, iti povestesc vrute si nevrute, cu o naivitate copilareasca.

Le place sa stea doi cate doi, desi de multe ori ai sa-i vezi zburand singuri. Eu cred ca asta se intampla pentru ca isi cauta perechea. Fluturilor le place tare mult sa se asorteze si rar ai sa vezi doi fluturi diferiti ca zboara impreuna.

Cu toate astea, fluturii sunt tare fricosi. Se sperie de ploaie, de tunete si de fulgere. Sunt atat de sensibili, incat ii goneste pana si vantul care sufla mai tare. Cand ploua se ascund bine. Au locul lor numai de ei stiut si cand se apropie ploaia dispar dintr-o data, ca si cum nici n-au fost.

Ciudata treaba cu fluturii astia…”oare cand se indragostesc, simt oameni in stomac?”

Poveste

Dragul meu,

Inteleg acum ce se intampla cu mine. Imi aud gandurile si le ascult cu atentie, rasfoiesc amintirile de parca as cauta intr-un album vechi si prafuit si ma revad in trecut. Ma cert pe mine, pentru ca nu am avut destul curaj. Mi-e ciuda ca nu am crezut in mine, ca am renuntat sa lupt.Mi-e ciuda ca nu am avut curajul sa iti spun mai multe, dar nu credeam, asa cum nu sunt convinsa nici acum, ca ma poti intelege.

Mai facem o incercare si poate, de data asta, eu voi fi eu si tu vei fi tu…dincolo de aparente, dincolo de conveniente, dincolo de orice.

Iti scriu acum nu pentru ca ma simt singura. Dimpotriva. Ma simt bine doar cu mine, cu tine in gand. Pentru ca doar acolo iti pot povesti tot ce se intampla cu mine si tu esti de acord, ma imbratisezi si ma saruti pe frunte. Ma privesti tinandu-mi fata in palme, ca si cum eu sunt minunea ta descoperita cu 5 minute in urma. Iti pot citi sufletul in privire si inchid ochii…este liniste si aud singurele doua cuvinte care ma fac sa ametesc.

Timpul se opreste in loc si respiratia mea odata cu el…

Destul pentru o seara…promit sa iti mai scriu!

De-a baba oarba

Hai sa credem tot ce spunem,
E un joc foarte frumos.
Tu sa-mi spui: "Te iubesc"
Si eu sa ma bucur copilareste,
De parca mi-ai fi daruit un briceag
Cu prasele de os.

Sa-mi spui curat
Tot ce cugeti tu
Despre vecini, despre univers
Si despre ploaie;
Sau sa nu-mi spui nimic
Si toate gândurile mele sa deie din cap
Ca asa e.

Iar eu sa-ti spun:
"Pe unghia asta tu ai un lac adânc
Si pe toate celelalte câte o mare.
Daca misti degetele prin zilele mele,
Poti stârni Niagare."

Si pâna seara din cuvintele mele
Sa creasca o iarba înalta
Care sa-si scoata coltul prin cer,
În vârf cu pamântul nostru,
Ori cu vreo samânta de stea.
Si tu sa crezi în iarba mea.
S-o crezi pe toata, orbeste.
Si eu sa cred în urma ta cu un pas,
Cavalereste.


Marin Sorescu