...

Draga jurnalule,

Nu ti-am mai scris pana acum. Sa fie asta deci prima noastra discutie cu sufletul deschis, cu cartile pe fata.

Am experimentat trairi noi in ultima vreme. Pe cat de diferite, pe atat de contradictorii si opuse una alteia. Ca un carusel pe care nu il puteam controla si in care, nu stiu de ce, ma aflam. Si culmea, nu vroiam sa cobor.

Incerc sa inteleg in fiecare zi tot ce se intampla cu mine, sa inteleg cat pot influenta eu si cat pot influenta altii…am obosit. Am inteles pana la urma ca trebuie sa accept sfarsitul pentru ca dupa el urmeaza inevitabil un alt inceput. Ma sperie. Probabil pentru ca e nou. Traiesc frici pe care nu le pot controla, desi le pot explica. Sunt inerente, neintemeiate probabil, dar exista.

Am regrete si framantari, frustrari care pana la urma, normale si ele, nu ma bucura foarte tare. Probabil ca secretul nu este sa le infrunt ci mai degraba sa mi le asum. Simt uneori ca imi cer mie prea mult. Probabil ca intelepciunea mi-ar spune ca nu este important sa castigi toate luptele si ca mai degraba este important sa stii la care sa renunti. Intelepciune versus ambitie…greu de echilibrat. Absolut versus comun acceptat. Dificil de inteles, dar macar aici imi mentin parerea.

…si inca ceva: nu stiu daca maine voi fi la fel de sociabila. Te rog sa nu te superi…promit sa revin!

Cu drag, in curand N