marți, 29 noiembrie 2011

…despre frica

Frica este o doamna total lipsita de toleranta si incredibil de sacaitoare. Am cunoscut-o inca din primii ani de viata, desi nu imi amintesc exact daca s-a recomandat chiar de la inceputul primei noastre intalniri. Nu a fost chiar una dintre cele mai placute intrevederi, doamna Frica fiind foarte distanta.

Imi amintesc si cum era imbracata: destul de sobru pentru o doamna intre doua varste. Purta o rochie lunga neagra cu o vestuta pe deasupra si o umbrela cu maner ros care ii servea drept baston. Ciudat, nu? Pentru o doamna cu asa o reputatie, Frica era destul de sifonata. Parea chiar ingandurata iar eu eram mult prea mica pentru a-i trezi interesul. Am schimbat cateva cuvinte si atat…

Pe masura ce am crescut, m-am reintalnit cu ea si o gaseam schimbata de fiecare data. Hainele erau aceleasi, la fel de sifonate inspre poale dar nimic altceva nu iesea in evidenta. Doamna insa se schimbase. Avea momente in care radea zgomotos si rostea cuvintele clar si raspicat. Alteori insa, doamna era palida, abatuta, statea cu mine cateva momente si pleca fara sa isi ia ramas bun….ce pot sa spun? Ciudata aparitie!

Si cu toate acestea inca ne mai intalnim. Ne leaga multe amintiri si oricat as incerca sa evit orice intrevedere, doamna apare atunci cand ma astept mai putin. Cateodata petrecem impreuna minute bune, cateodata imi da doar un telefon de curtoazie. Si imi spune doar atat: “Asculta draga mea, eram curioasa… cum iti mai merge?” Si incheie aproape orice discutie cu: “Pe data viitoare cheri! Sunt foarte ocupata, dar promit sa nu te uit!” Deh, este o doamna de moda veche, cu studii la pension.

Asadar, pe data viitoare stimata doamna. La revedere! ...intre timp mi-am schimbat numarul de telefon :P