sâmbătă, 16 februarie 2013

Poveste

Dragul meu,

Inteleg acum ce se intampla cu mine. Imi aud gandurile si le ascult cu atentie, rasfoiesc amintirile de parca as cauta intr-un album vechi si prafuit si ma revad in trecut. Ma cert pe mine, pentru ca nu am avut destul curaj. Mi-e ciuda ca nu am crezut in mine, ca am renuntat sa lupt.Mi-e ciuda ca nu am avut curajul sa iti spun mai multe, dar nu credeam, asa cum nu sunt convinsa nici acum, ca ma poti intelege.

Mai facem o incercare si poate, de data asta, eu voi fi eu si tu vei fi tu…dincolo de aparente, dincolo de conveniente, dincolo de orice.

Iti scriu acum nu pentru ca ma simt singura. Dimpotriva. Ma simt bine doar cu mine, cu tine in gand. Pentru ca doar acolo iti pot povesti tot ce se intampla cu mine si tu esti de acord, ma imbratisezi si ma saruti pe frunte. Ma privesti tinandu-mi fata in palme, ca si cum eu sunt minunea ta descoperita cu 5 minute in urma. Iti pot citi sufletul in privire si inchid ochii…este liniste si aud singurele doua cuvinte care ma fac sa ametesc.

Timpul se opreste in loc si respiratia mea odata cu el…

Destul pentru o seara…promit sa iti mai scriu!


Niciun comentariu: